Joi, 29 martie 2012 la ora 01:15

Prea iubita Mea fiică, pentru Mine timpul celei mai mari suferințe va fi acela când se vor comemora pătimirile răstignirii Mele.

Nimeni nu poate înțelege cât de mare a fost suferința Mea din timpul răstignirii și nici modul în care am fost biciuit.

Cea mai grea a fost biciuirea. Zece oameni m-au bătut cu sălbăticie și a fost sfâșiat fiecare centimetru al Trupului Meu.

Pe spate carnea a fost sfâșiată iar oasele omoplaților erau vizibile.

Abia puteam să stau în picioare iar un ochi mi-a fost rănit și zdrobit din cauza loviturii.

Vedeam doar cu ochiul stâng.

Când m-au dus în fața lui Ponțiu Pilat și mi-au așezat coroana de spini pe cap, abia puteam să stau în picioare.

M-au dezbrăcat în pielea goală după care au pus pe mine o bucată scurtă din pânză roșie și în mâna dreaptă mi-au așezat o creangă de palmier.

Fiecare spin îl simțeam ca pe un ac, atât de ascuțiți erau. Unul dintre spini mi-a străpuns ochiul drept și abia mai puteam să văd.

Am pierdut atât de mult sânge că am vomat și am amețit atât de tare încât atunci când am început să urc pe drumul spre Calvar, nu mai puteam să țin crucea.

Am căzut de atâtea ori că a durat ore în șir până când am ajuns în vârful dealului. Pe toată durata aceasta, am fost lovit și biciuit încontinuu.

Tot trupul îmi era însângerat și, din cauza soarelui arzător, era acoperit de un strat gros de sudoare.

Am leșinat de câteva ori.

Oricât de dureroase și chinuitoare au fost toate acestea, totuși cea mai rea a fost ura pe care Mi-au arătat-o, nu numai adulții de pe marginea drumului dar și copilașii care, urmând exemplul părinților lor, Mă loveau cu picioarele.

Urletele care se revărsau din gurile lor și ura lor, erau nimic față de frica lor de Mine.

Deoarece în spatele acestor lucruri, ei încă nu erau siguri că într-adevăr Eu eram sau nu Mesia pe care-L așteptau de mult timp.

Le era deci mai ușor să Mă urască și să Mă denunțe decât să Mă accepte pentru că asta ar fi însemnat că ar fi trebuit să-și schimbe modul de viață.

Momentul cel mai chinuitor a fost acela când, fiind lovit în mod repetat cu picioarele în spate când eram căzut la pământ, culcat pe o parte, am văzut-o pe iubita Mea mamă cum Mă privește.

Era cu inima zdrobită și a fost nevoie ca doi dintre discipolii Mei să o sprijine.

Eu o puteam vedea doar cu singurul ochi rămas întreg și nu puteam suporta să văd chinul ei.

Râsul batjocoritor a sute de oameni, urletele și răcnetele lor se puteau auzi și de la pământ, unde eram căzut, și a fost nevoie de șase sute de soldați ca să organizeze și să supervizeze Răstignirea Mea și a altor șase condamnați.

Eu eram în centrul atenției iar ceilalți nu au suferit atât de mult ca Mine.

Când Mi-au bătut în cuie încheieturile mâinilor, la baza degetului mare, nu mai simțeam nimic.

Trupul Meu era atât de rănit și zdrobit încât intrasem în stare de șoc.

Umerii Îmi fuseseră dislocați iar brațele ieșiseră din locașul lor.

Rănile cele mai grave au fost suferite de Trupul Meu înainte de Răstignire.

Niciun țipăt nu s-a auzit din Gura Mea.

Niciun protest.

Doar șoapte.

Acest lucru i-a înfuriat pe călăii Mei, care așteptau vreo reacție din partea Mea ca să-și satisfacă poftele.

Nu i-am băgat în seamă deloc deoarece asta ar fi însemnat să intru în dialog cu satana și cu demonii care le infectaseră sufletele.

De aceea a fost atât de intensă răutatea lor față de Mine.

Cinci ore am atârnat pe cruce.

Soarele mă ardea și nu era niciun nor care să-Mi diminueze arsura pielii.

Când am respirat pentru ultima oară, Tatăl Meu a trimis în acel moment nori negri și tunete cu fulgere.

Furtuna pornită a fost de o mărime atât de înspăimântătoare și a venit atât de brusc încât pentru cei ce priveau nu a mai existat în acel moment niciun dubiu că Eu, într-adevăr, fusesem Mesia pe care L-a trimis Dumnezeu Tatăl.

Toate acestea ți le revelez în dar, fiica Mea, ca răsplată pentru suferințele tale pe care Mi le-ai oferit Mie.

Spune copiilor Mei că nu-Mi pare rău pentru suferințele îndurate în timpul Răstignirii Mele.

Ceea ce Mă doare este că Jertfa Mea a fost dată uitării și că atât de mulți oameni neagă că Răstignirea Mea s-a întâmplat cu adevărat.

Mulți nu au habar cât a trebuit să sufăr, și mulți dintre apostolii Mei nu au fost martori când am urcat pe Calvar.

Astăzi, ceea ce Mă îndurerează este faptul că încă și acum mă renegă atâția.

Rugămintea Mea către voi, cei care Mă urmați, este să nu lăsați ca Răstignirea Mea să devină sacrificiu zadarnic.

Eu am murit pentru TOATE păcatele, inclusiv pentru acelea care se comit astăzi.

Eu doresc și trebuie să-i salvez chiar și pe aceia care și astăzi neagă Existența Mea.

Iubitul Vostru Mântuitor,
Isus Cristos