Sâmbătă, 23 martie 2013 la ora 23:45

Copila mea, mulți nu înțeleg rolul meu de Co-Răscumpărătoare. Și nu știu de ce acest lucru este așa.

Când am acceptat chemarea de a deveni Mama lui Dumnezeu, am fost unită cu Legământul Salvării lui Dumnezeu pentru umanitate.

Când L-am născut pe Fiul meu, am simțit aceeași iubire pe care orice mamă ar avea-o pentru copilul ei. Acest băiețel pur și frumos a fost parte din mine, din trupul și sângele meu. Dar am fost conștientă și de faptul că nu era un copil oarecare. Spiritul Său mi-a pătruns sufletul de îndată ce L-am privit. El și cu mine am fost legați ca o singură ființă, eu simțind fiecare Emoție, Bucurie, Durere și Iubirea care curgea în El. Știam, de asemenea, că El era Divin și că eu eram simpla Lui slujitoare, deși El niciodată nu m-a făcut să mă simt astfel.

Când era copil, își sprijinea Capul Său Divin pe pieptul meu, murmurând cuvinte de Iubire cu așa emoție, încât îmi umpleau inima și simțeam că tresalt de fericire. El, acest copilaș al meu, a devenit motivul pentru care trăiam. Fiecare atingere mă umplea cu așa incredibilă duioșie și bucurie. Toți cei care Îl vedeau, chiar și ca un copil ce era, îmi spuneau cât de special era. Ochii Săi pătrunzători le mișcau sufletele iar mulți nu înțelegeau de ce.

Această legătură specială dintre mine și Fiul meu iubit nu va putea fi distrusă niciodată. Știam că mă născusem doar ca să-i devin Mamă. Acest rol a fost unicul motiv al existenței mele.

Iar astfel, am răspuns fiecărei nevoi ale Sale iar El, cu mare Iubire și Compasiune, a pus nevoile mele pe primul loc, înaintea alor Sale. Dorințele Sale au fost mereu îndeplinite de mine, Mama și slujitoarea Sa umilă.

Când nu a fost crezut că este Fiul omului, atunci când a proclamat Adevărul, făcând așa cum voia Tatăl Său, am plâns amarnic. Cât de sfâșiată am fost când a trebuit să asist la persecuția Sa!

Am îndurat durerea Sa, nu doar așa cum ar fi făcut-o orice mamă – atunci când vede durerea provocată copilului ei – căci durerea Sa a devenit a mea, iar a mea a devenit a Lui.

L-au forțat să meargă, cu mâinile legate în față și cu frânghii în jurul Taliei Sale, ceea ce însemna că putea merge doar târându-și picioarele, cu pași mici. Când Crucea a fost aruncată pe Trupul său sfâșiat și distrus, durerea mea a fost atât de intensă, încât am leșinat încontinuu.

Durerea mea nu a fost doar trupească; tristețea mi-a străpuns inima, sfâșiind-o în două. Până astăzi, Inima mea este unită cu cea a Fiului meu iar astfel, în timpul Săptămânii Mari, eu retrăiesc durerea, chinul și persecuția alături de Fiul meu, de fiecare dată.

Copii, dacă v-aș explica sălbăticia cu care a fost chinuit Fiul meu, ar fi imposibil pentru voi să vă imaginați; atât de aspră a fost biciuirea sa. Trupul Fiului meu a fost sfâșiat în bucăți.

Să nu uitați niciodată că El a fost Fiul omului, trimis să răscumpere fiecare suflet de pe pământ, inclusiv pe acelea care trăiesc în lumea de astăzi. A murit în groaznică agonie, pentru ca azi fiecare dintre voi să poată fi salvat. Suferința sa nu s-a sfârșit pe Calvar. Va fi îndurată de El, în continuare, până în Ziua Cea Mare a Celei de-a Doua Sa Veniri.

Aceia care ignoră aceste mesaje din Cer sunt liberi s-o facă. Nu vor fi judecați pentru că le-au respins. Dar, pe măsură ce se îndepărtează de Adevărul acestor revelații din ceruri, vor fi ispitiți să păcătuiască. Păcatele cu care vor fi ispitiți vor fi tocmai acelea care vor fi declarate a nu mai fi păcate de către acei dușmani din Biserica de pe pământ a Fiului meu.

Vă mulțumesc, copii, că v-ați deschis mințile, inimile și sufletele acestei chemări din Ceruri, trimisă vouă datorită Iubirii pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre copiii Săi.

Mama voastră multiubită
Mama Salvării